Recitalul de clopote

Costel Artenie Condurache

" Haiducul din imagine este Costel Condurache. L-am fotografiat în 2008, când mi-a făcut o vizită surpriză. Era așa cum îl știam dintotdeauna: înalt și slab, cu barbă și cu părul lung, cu o privire foarte vie. În spinare, bineînțeles, ranița burdușită cu cărți duhovnicești.
În legătură cu el, nu pot uita ceva cu totul special, de prin anii ’97 sau ‘98, când se organizau frecvent concerte rock în Piața Avram Iancu din Cluj. Bubuiau boxele încă din timpul vecerniei, nu așteptau organizatorii să se termine slujba, așa că nu era deloc plăcut să te rogi în catedrală în hărmălaia aia. Și-atunci, imediat după încheierea slujbei, ne-a venit ideea, mie și lui Costel, să ne închidem în turla catedralei și să tragem clopotele cel puțin 10 minute, ca să vadă zgomotoșii cum e să fii deranjat.

Costel Artemie Condurache

(Dacă vă întrebați cum aveam noi acces la clopotniță, trebuie să vă spun că, în timpul studenției la sculptură, trăgeam în mod frecvent clopotele la catedrală înainte de slujbe. Era o mare plăcere, iar sora Ofelia de la lumânări, cea care răspundea și de clopote, era încântată de ajutorul dat.)

Îmi aduc aminte că am ieșit din catedrală tare bucuroși și mulțumiți de isprava noastră. La poartă ne așteptau câțiva prieteni, bucuroși și ei, dar și paznicul arhiepiscopiei, nițel scandalizat. Bucuria ne-a fost și mai mare când am aflat, după câteva zile, că tare i-a plăcut Vlădicăi Bartolomeu recitalul nostru. Îl auzise! Mi-l și imaginez stând la fereastra dispre piață și zâmbind. În sfârșit cineva luase atitudine.

.........................................................................................

Aceasta a fost prima amintire care mi-a venit în minte când un prieten apropiat mi-a spus, în urmă cu două zile, că haiducul Costel s-a mutat la Domnul. Apoi au răsunat, ca niciodată, clopotele. "

•  articol si foto: Ioan Gînscă
• Ignus
• Mărturisitorii

Prezent! 

de Costel Condurache

                              Din adânc de istorii ne cheamă pământul

                              De strajă să-i fim, să-mplinim legământul;

                              Prin înalturi de cer e dangăt de clopot

                              – Martirii se-mişcă-n văzduhuri cu tropot –;

                               Cei ce-l aud şi din mormânt prin Învieri se ridică

                               Şi-ncalecă timpul toţi acei făr’ de frică,

                               Cu paloş de-Arhanghel tot răul l-alungă,

                               Pentru timpul trecut,

                               Pentru ziua de azi,

                               Pentru vremi ce-or veni

                               Tot PREZENT! să răspundă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~