luni, 24 august 2015

Cortana


Cortana - spionul din casă

Recent am avut în testare pe trei arhitecturi diferite noul Windows 10. În ciuda câtorva probleme din care multe sunt sigur că se vor rezolva la următoarele update-uri, comparat cu eșecul numit Windows 8, sistemul m-a impresionat în mod plăcut cu o excepție notabilă:  Cortana.
Poate unul dintre cele mai mari caracteristici din Windows 10 este asistentul digital Cortana, răspunsul Microsoft la Siri Apple și Google Now. Cortana este primul asistent digital bazat pe o formă de A.I. (inteligență artificială) capabil de a ghida utilizatorul în multe sarcini. Practic cu cât știe mai multe despre tine cu atât te poate ajuta mai mult.


Pe Windows 10, poti spune pur şi simplu "Hey, Cortana" si agentul de serviciul răspunde imediat la întrebări despre prognozele meteo, memento-uri setate, căutare web, găsește aproape orice pe PC-ul dvs., ţine evidenţa la orarul de  zboruri, calendar, pachete, şi o mulţime de alte lucruri - La dracu! Cortana poate spune și glume dacă aveţi nevoie de ceva relaxare, după o zi lungă de muncă.


Pentru a-şi face însă treaba, programul colecteaza toate datele posibile despre utilizator şi le comunică în timp real serverelor gazdă ale companiei. Adrese de email, pagini vizitate, preferințe foto, video și muzicale,retțele de socializare, aderența la grupuri și multe alte informații ce-ți pot defini personalitatea și crea profilul generic. La o scanare eficientă unde am folosit un router pe Unix cu Meduza şi Paradox setate în lucru permanent, am observat o intensa activitate bazată pe comunicarea cu servere dedicate din care la câteva nici măcar n+am reuşit să le văd I.P.-ul. Concret ești spionat permanent. 
Sunt foarte multe metode de a dezactiva Agentul de Serviciu sau de a împiedica Widows-ul să-ți trimită datele personale, deasemeni și alte metode de a șterge datele deja colectate de pe serverele Microsoft însă trebuie să înțelegeți că în realitate acest lucru e imposibil. Nimic din ce pătrunde în lumea virtuală nu se pierde. Nu credeți? Un simplu test. Vorbind doar de pagini web dispărute, mergeți la următoarea adresă:

https://archive.org/    -   introduceți adresa unei pagini de mult timp dispărute și  apelați un Search. 

Veți găsi imagini ale ei de la apariție până aproape de ultima vizualizare. După cum se vede nimic nu se șterge, și asta e doar ce poți accesa ca muritor de rând.


Un alt lucru ce trebuie înțeles de către toți cei ce se încăpățânează să țină wingoz-ul pe Desktop este că Win 10 și tot ce va urma de acum înainte sunt create pentru a fi integrate în Cloud cu internetul obiectelor. În mod sigur destul de curând se va ajunge în situația de a nu mai putea publica ce vrei ci doar ceea ce e " Politic corect ".
Și pentru că întotdeauna există alternative:

" Hey, i'm "măta". I am a Linux user and you can kiss my ass "




sâmbătă, 22 august 2015

Bandiții - Goran Mrakic


Victoria de peste ani a “Bandiților”

  de Goran Mrakic

" Am crescut într-o epocă în care li s-a spus “bandiţi”. Întregul aparat propagandistic de stat îi prezenta ca pe nişte asasini şi duşmani ai poporului, puşi în slujba unor stăpâni obscuri. S-au făcut zeci de filme, s-au scris sute sau poate chiar mii de cărţi şi texte în care au fost infieraţi, satanizaţi sau puşi la zidul infamiei. Corpurile le-au putrezit în morminte neştiute sau în închisori sordide, în timp ce numele le-a fost şters din memoria colectivă. Despre ei se vorbea numai la plural, folosindu-se deja amintitul termen de “bandiţi”.


După Revoluţie am aflat că nu toată lumea a aplaudat fericită la venirea comuniştilor la putere. Unii s-au împotrivit cu arma în mână, anticipând probabil ce iad urma să se declanşeze după preluarea totală a puterii de către bolşevici. O minoritate hotărâtă, care s-a condamnat singură la moarte prin curajul asumat, a ales calea pribegiei şi a rezistenţei din munţi. Cele mai puternice nuclee au fost în Făgăraş şi în Banat. Gavrilă Ogoranu scria în memoriile sale că a fost dezamăgit de apatia şi laşitatea celor mulţi, care s-au predat fără să opună nicio rezistenţă. Puţini sunt cei care i-au ajutau pe partizani, pe când majoritatea era indiferentă sau prefera să anunţe organele Securităţii dacă avea informaţii despre ei. În asemenea condiţii nu e de mirare că în anii `80 fiecare al cincelea sau al şaselea cetăţean era informator. Cel mai trist e că unii o făceau voluntar, sperând că fac un serviciu ţării denunţându-şi colegii care spuneau bancuri politice.


În zona Domaşnei a activat un grup de rezistenţă condus de Spiru Blănaru. Acesta a dus lupte grele cu Securitatea, dar până la urmă a fost prins în luna martie a anului în 1949, după ce în prealabil fusese trădat de socrul unui camarad de arme. Liderul grupului a fost condamnat la moarte prin împuşcare, alături de alţi patru luptători. Pe 16 iulie 1949, la Pădurea Verde au fost lichidaţi Spiru Blănaru, Petre Domășneanu, Petre Pușchiță, Romulus Marițescu și Ion Tănase. În memoria lor a fost ridicată o cruce. Numele celor care au executat orbeşte nişte ordine este rostit astăzi cu scârbă de oricine, în schimb numele martirilor este pomenit cu pietate şi smerenie. E adevărat că nu multă lume ştie de jertfa “bandiţilor” din anii `40-`50, dar nimeni nu pune la îndoială victoria lor morală.

În bezna laşităţii colective, mai ard totuşi şi nişte torţe ale demnităţii. Dacă le-am urma, poate că am reuşi să dăm în sfârşit de lumină. "


miercuri, 19 august 2015

Un Gestapo evreiesc


Un Gestapo evreiesc

Un articol deosebit despre aşa zisa Lege Anti-legionară, publicată în Academia Cațavencu de către ziaristul  Mihai Enciu la 16 august 2015.

" Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă."

Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wisel, Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură. Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, Radu Florian, mai tânărul Alexandru a întors zvastica pe dos și-a pornit o cruciadă infernală împotriva unor simboluri ale luptei anti-comuniste din România. Repere ale culturii române, oamenilor de pe lista neagră a sinistrului funcționar public Florian li s-a pus pistolul în mână și au fost plasați la locul faptei în postură de criminali de război.

Alexandru Florian, unul din șobolanii roșii

Instrumentul prin care memoria luptătorilor anticomuniști este pângărită cu mijloace ce amintesc de teribilul Gestapo și metodele lui de purificare este o lege strâmbă, care încearcă să acrediteze ideea că, pentru cei 3000, 10.000 sau 14.000 de evrei vehiculați a fi fost uciși la Iași (funcție de sursă), este necesar că o întreagă elită culturală anticomunistă și, ca atare, legionară, să fie pusă la zid și scoasă din istorie. Cărțile elitei trebuie puse pe foc iar oamenii deportați în uitare pentru că, nu-i așa, un text laudativ despre o idee politică poate fi asimilat cu apăsarea trăgaciului. Întocmai ca poliția politică a lui Hitler, Institutul Elie Wiesel nu acceptă opinii contrare, argumente sau măcar simple întrebări. Cu mijloace care amintesc de Inchiziție se impune o nouă istorie creionată și se stabilesc fapte a căror veridicitate se impune cu mijloace represive. Negi, plătești cu libertatea, simplu și eficient, întocmai ca băieții de la Gestapo care, pentru simpla deținere a unor opere literare, te trimiteau în lagăr. Și întocmai ca urmașii săi din poliția politică nazistă și gașca de la Elie Wiesel operează cu liste negre și autori interziși. Care-i diferența, mă întreb? De ce o formă de totalitarism și cenzură de tip nazist este mai blamabilă ca această Inchiziție evreiască coordonată  de un român sadea? Răspunsul la crimele odioase ale unor echipe de legionarilor nu este exagerarea sau cenzura. Nu poți combate o atrocitate cu altă atrocitate și nu poți opri crima prin cenzură. O convingere se creează, nu se impune prin lege. Cunoașterea și dezbaterea sunt căile prin care democrația se opune totalitarismului. Se pare însă că în ADN-ul domnului Alexandru Florian genele predominante nu-s chiar albastre, ci mai de grabă roșii.


Cu un Institut dăruit cu peste 1,5 milioane de lei, în 2015, de către statul român, și cu un salariu lunar alocat, la aceeași instituție, de 6800 de lei, adică peste ceea ce primeau pe ”ștat”, până în această vară, în România, președintele, premierul ori preşedinţii celor două Camere parlamentare, Florian este capul unui grup de tovarăși care a orchestrat această lege bolșevică. Grupul cuprinde 3 parlamentari despre care vorbesc singure numele lor: Antonescu, Gerea și Scutaru. Simpla enumerare a numelor face inutilă caracterizarea personajelor. Alexandru Florian, bugetarul de lux, a venit cu dogma iar aleșii cu ștampila Parlamentului. A rezultat o lege hidoasă prin care bolșevicii, mare parte evrei, care au invadat România în 1945 și au terorizat-o vreme de 50 de ani cu execuții pe lângă care evenimentele de la Iași pălesc (fenomenul Pitești, Canalul, gulagul din lagărele de la Aiud, Sighet, etc) sunt reabilitați și faptele lor legitimate. Asta după ce de la cel mai înalt nivel al statului român, regimul bolșevic al Anei Pauker (Hannah Rabinsohn) a fost condamnat drept criminal de președintele Traian Băsescu. O condamnare oficială, din păcate fără a fi urmată de legi care să pedepsească torționarii acelor vremuri, dar condamnare care arăta clar cu ce s-au ocupat amicii dlui Radu Florian, tatăl vânătorului de legionari. Urmarea este aceea că toate sentințele pronunțate de tribunalele înființate cu pistolul de evreii bolșevici sunt considerate valide prin monstruoasa lege clocită de gruparea Florian, iar victimele sunt executate a doua oară, de data aceasta definitiv. Eliminarea fizică însemnă dispariție doar pe jumătate. Grav este când opera este ștearsă și astfel individul dispare complet din memoria colectivă. Asasinarea memoriei este, dincolo de barbaria cenzurii ideilor, sigurul rezultat vizibil și singurul scop urmărit și nedeclarat al acestei legi odioase.
Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă. Mai mult, documentarea marelui istoric făcută aproape exclusiv pe baza mărturiilor culese de la evreii care au trăit evenimentele din 1940 de la Iași și a cărei finalitate este o lege reparatorie care să acorde compensații financiare substanțiale urmașilor evreilor uciși nu poate constitui o bază documentară obiectivă. Până nu se pun în balanță toate evenimentele, toate crimele, inclusiv cele comise de evreii bolșevici care acționau ca trupe paramilitare ale Armatei Roșii, nu putem avea un tablou complet al faptelor și al cauzelor. Iar asta ne privează de o judecată obiectivă și rațională. Asasinarea memoriei nu poate fi în nicio circumstanță răspunsul la asasinatele etnice care au întunecat istoria României în anii ’40.


Nu poți să nu remarci că statul a refuzat să finanțeze Memorialul de la Sighet, construit exclusiv cu fonduri private, și a lăsat pradă distrugerii o întreagă arhivă a atrocităților bolșevice din anii 1945-1965. Asta în vreme ce Institutul Elie Wisel  a primit alocări bugetare substanțiale pentru obiective mult mai modeste. Nu poți compara 20 de ani de teroare bolșevică cu nimic. Nici măcar cu tragicele evenimente de la Iași. Diferă amplitudinea, consecințele și, nu în ultimul rând, mijloacele. Exterminarea unei întregi clase sociale care refuza ideologia bolșevică și care a fost acuzată de simpatii legionare pentru că alte vinovății mai grave nu s-au putut inventa rămâne marea crimă a secolului 20 în România. Iar această realitate nu are nevoie de o lege care  o impună. Evidența nu se impune cu o lege. Ea există pur și simplu. 


miercuri, 5 august 2015

youtube-dl


youtube-dl

youtube-dl este un mic program de shell pentru a descărca clipuri video de pe YouTube.com si cateva alte site-uri. În acelaşi timp are multe alte funcţii cel transformă într-o unealtă extrem de puternică în raport cu alte programe mult mai elaborate și cunoscute.


Majoritatea distribuțiilor de Linux și Unix îl au deja în depozitele de soft aferente dar puteți lua ultima versiune de pe pagina acestuia, inclusiv variante pentru Mac OsX și Windows.
După instalare cel mai simplu mod de al utiliza este prin prin simpla introducere a adresei catre videoclipul dorit cu comanda :

 youtube-dl www.exemplu.com

Programul are însă multe posibilități ca: descărcarea de link-uri multiple, conversia video, extragerea fișierului audio în formatul dorit dintr-un videoclip, descărcarea subtitrărilor etc. 
Interogaţi cu: youtube-dl --help sau man youtube-dl.
Cel mai bine este însă să citiți documentația de pe pagina acestuia:
Programul are pentru amatori și o interfață grafică scrisă în librăriile GTK numită ytd-gtk pe care o găsiți în Repository sau pe Github


Tot umblând prin Synaptic am găsit și un alt mic program de shell folosit pentru descărcarea subtitrărilor videoclipurilor numit Gcap interesant de utilizat deși acest lucru poate fi făcut și cu youtube-dl



~ Succes la butonat ~