sâmbătă, 28 februarie 2015

Gânduri


Gânduri

" Așa că, râdeți de ei, râdeți de nebuni, nebunilor!… Râzi, legiune a șarpelui negru!… Râzi, bătrâne Moloh!… Privește și te bucură de nebunia oamenilor!… "














duminică, 15 februarie 2015

Dresda


Bombardamentul din Dresda - 70 de ani

E bine să ne amintim ce înseamnă războiul și pentru civili. Zilele acestea se împlinesc 70 de ani de la masacrarea populației civile a orașului german Dresda. Erau sute de mii de refugiați pe străzile orașului Dresda. Speraseră să scape din calea Armatei Rosii. Au sfârșit însă înfricoșător, arși de vii ca efect al bombelor incendiare.


Bombardarea Dresdei a fost efectuată de către forțele aeriene americane (USAAF) și britanice (RAF), între 13 și 15 februarie 1945, cu 12 săptămâni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei Naziste în al Doilea Război Mondial. Acțiunea a fost efectuată de 1300 bombardiere grele, care au aruncat 3900 de tone de bombe, inclusiv incendiare, în 4 raiduri succesive, distrugând 34 kmp din oraș, capitala Saxoniei. Numărul civililor uciși a fost estimat între 24000 și 40000, iar centrul istoric al orașului a fost distrus în totalitate.
Bombardamentul a fost parte a campaniei aliate de bombardare a orașelor germane, cu scopul declarat de a distruge moralul populației și a grăbi astfel prăbușirea celui de-al treilea Reich. Promotorul acestei politici a fost Winston Churchill, având un executant zelos în persoana șefului bombardamentelor strategice ale RAF, mareșalul Arthur Harris. A fost motivat de intenția de a acorda un ajutor înaintării Armatei Roșii, deși aceasta nu a cerut acest bombardament.


Raidul, care nu a avut ca scop distrugerea unor obiective militare sau ale industriei de război, efectuat într-un moment când era clar că Germania pierduse războiul, a creat indignare chiar și în Marea Britanie. Churchill a încercat să se distanțeze de responsabilitatea care îi revenea, asociindu-l cu un „act de teroare”, afirmație retrasă apoi, în urma protestelor mareșalului Harris. În fața unor acuzații de crime de război, în SUA s-a efectuat o anchetă, care a concluzionat însă că bombardamentul a fost justificat.


sâmbătă, 7 februarie 2015

Orașul Stalin

Orașul Stalin - " Stalindava "

Oare cati dintre brasoveni stiu ca timp de zece ani Brasovul s-a numit incepand cu anul  1950, Oraşul Stalin,  după numele dictatorului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala regiunii cu acelaşi nume? Acest fapt a fost determinat de instaurarea comunismului in Romania care a imprumutat si propaganda stalinista din acea vreme bazata pe cultul personalitatii. 

Comunistii vroiau sa schimbe fata oraselor, sa stearga simbolurile “vechii lumi a exploatatorilor” si sa impuna noi simboluri. In toate tarile Europei de Est trecute sub influenta sovietica a existat cite un oras care a primit numele “tatucului popoarelor”. În anii 1950, după “Cortina de Fier” existau paisprezece oraşe care îl omagiau pe sangerosul  dictator Iosif  Vissarionovici Stalin, conducătorul URSS-ului (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste). Cum îl omagiau? Purtându-i numele! Stalingrad (actualul Volgograd din Rusia) e cel mai celebru. Acolo, cel de-al Doilea Război Mondial şi-a schimbat cursul, iar cam-compas nu mai era Moscova, ci Berlin.

Acest lucru a făcut posibil ca după încheierea războiului şi instalarea de către sovietici a comunismului în Europa de Est, să existe un Stalinstadt (actual Eisenhuttenstadt) în Republica Democrată Germană, un Stalin (actual Varna) în Bulgaria, un Stalinograd (actual Katowice) în Polonia, un Stalino (actual Doneţk), în Ucraina, un Stalinvaros (actual Dunaujvaros) în Ungaria sau un Qyeteti Stalin (actual Kucova) în Albania. Legenda spune că în România ar fi fost vizat iniţial Sibiul, dar comuniştii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin şi astfel „onoarea“ a revenit Braşovului. Ca să nu se creadă că ruşii au impus acest lucru, s-a fabricat un document print care muncitorii din Braşov cereau insistent ca oraşul să poarte denumirea de Stalin. Pe 19 august 1950 cererea apărea în ziarul Drum nou, pe 22 august 1950 era dat decretul de schimbare al numelui, iar pe 25 august acelaşi an, Drum nou publică “salutul călduros” al Guvernului şi Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (viitor Partid Comunist Român) legat  de schimbarea numelui din Braşov în Oraşul Stalin.

Pe muntele Tâmpa a fost scris din Brazi numele lui Stalin pentru ca toată lumea să salute schimbarea. După zece ani în 24 decembrie 1960 Braşovul şi-a recăpătat denumirea originală. Slugile comuniste din Romania au creat un scenariu care  sa lase impresia ca  aceasta schimbare de nume ar fi venit din rindul ‘oamenilor muncii”. Punerea in practica a planului a “coincis” cu ziua de 23 August. Cum s-a ajuns la această idee năstruşnică ca Braşovul să poarte numele „mult iubitului” conducător sovietic? 

In numărul din mai 2010 al revistei Istorie şi civilzaţie poate fi studiat “ actul de naştere” al acestui capitol din viaţa urbei de la poalele Tampei. Este vorba de o cerere a „oamenilor muncii” din Braşov,  adresată conducerii ţării şi care suna în felul următor: 

„Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Guvernului Republicii Populare Române

Dragi Tovarăşi,

La iniţiativa C.F.R.-iştilor, noi, oamenii muncii din oraşul Braşov am hotărât să propunem ca numele oraşului nostru să fie schimbat dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului şi iubitului prieten al poporului muncitor din ţara noastră, învăţătorului şi eliberatorului nostru – marelui Stalin. Oraşul nostru este unul dintre principalele centre industriale ale ţării; marile sale întreprinderi, ca uzinele de tractoare „Sovromtractor”, ca întreprinderea metalurgică „Steagul Roşu” şi multe altele, sunt binecunoscute oamenilor muncii din întreaga ţară. În oraşul nostru convieţuiesc frăţesc, muncind şi lucrând cot la cot, muncitorii români cu muncitorii unguri şi cu muncitori de alte naţionalităţi. Planul Cincinal  deschide în faţa oraşului şi regiunei Braşov noi perspective de dezvoltare a economiei şi a culturii. Muncitorii din Braşov depun mari eforturi pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor prevăzute în Plan. Pe primul semestru al anului 1950, întreprinderile din Braşov au îndeplinit Planul de Stat cu 114%. Suntem convinşi că conducerea Partidului şi Guvernului Republicii Populare Române vor satisface dorinţa noastră înflăcărată şi vor acorda oraşului nostru înalta cinste de a purta numele de oraşul Stalin. Noi ne angajăm în faţa Partidului, a Guvernului şi în faţa marelui Stalin, să nu ne precupeţim puterile pentru a dobândi noi succese în întărirea politică, economică şi culturală a Patriei, în lupta pentru pace, pentru socialism şi a ne dovedi demni de această cinste. Trăiască Patria noastră, Republica Populară Română, ţara unde se construieşte socialismul! Trăiască marele conducător al poporului sovietic, genialul învăţător al oamenilor muncii de pretutindeni, tovaraşul Stalin! 

Scrisoarea a fost adoptată în unanimitate în adunările oamenilor muncii din toate întreprinderile oraşului Braşov. În numele oamenilor muncii din oraşul Braşov.”

Iată şi răspunsul:

„Răspunsul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi al guvernului Republicii Populare Române la scrisoarea oamenilor muncii din oraşul Braşov.

Dragi tovarăşi,

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român şi guvernul Republicii Populare Române salută călduros iniţiativa ceferiştilor din Braşov, căreia i s-a alăturat cu entuziasm oamenii muncii din celelalte întreprinderi din oraşul vostru, ca numele oraşului Braşov să fie schimbat, dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, conducătorului poporului sovietic, eliberatorului şi prietenului iubit al poporului nostru I.V. Stalin. Guvernul R.P.R. şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român au luat hotărârea de a sprijini cererea voastră şi de a propune Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române să satisfacă dorinţa arzătoare a oamenilor muncii din Braşov, dându-i acestui oraş numele de: Oraşul Stalin. Guvernul Republicii Populare Române şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român exprimă convingerea că oamenii muncii din Braşov se vor dovedi la înălţimea cinstei mari de a fi cetăţeni ai oraşului care poartă numele tovarăşului Stalin. Vă urăm noi succese în lupta pentru depăşirea prevederilor planului de stat pe 1950, pentru pregătirea condiţiilor în vederea realizării planului cincinal, pentru apărarea păcii, asigurarea bunei stări a celor ce muncesc şi victoria socialismului în ţara noastră.

Preşedintele Consiliului de Miniştrii al Republicii Populare Române, Dr. Petru Groza.

Secretar General al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu – Dej.”

Uite- aşa Braşovul a ajuns sa fie denumit oraşul Stalin, oficializarea făcându-se în septembrie 1950 cu prilejul unei noi reorganizări teritoriale a României. Şi cum pe vremea aia un simbol hollywoodian era considerat de influenţa imperialistă, noul nume al oraşului a fost inserat Tâmpei  într-o manieră eco-friendly prin intermediul scrierii cu brazi, copacul veşnic verde.

Comunistii n-au avut curajul sa demoleze sau sa transforme major centrul vechi al orasului, din mai multe motive. Drept urmare, au instalat simboluri comuniste, staliniste, in fata vechii cetati. In “Parcul Prieteniei” (actualul Parc Titulescu) au amplasat monumentul impunator al “Soldatului sovietic” iar in zona din fata actualei Prefecturi au ridicat o statuie a lui Stalin. Probabil ca asta nu a fost suficient pentru conducatorii comunisti de atunci si cineva a avut ideea inscriptionarii cu brazi a numelui “Stalin” pe muntele Timpa, pentru ca vechiul oras sa fie dominat de aceasta imagine. Au ramas foarte putine fotografii in care sa fie vizibil numele lui Stalin pe Timpa. Poate ca nu s-au facut prea multe sau brasovenii nu vor sa fie pastrate prea multe dovezi despre acea perioada care nu a constituit un motiv de mandrie pentru ei. Si statuia lui Stalin a disparut misterios, nestiindu-se exact ce s-a intimplat cu ea dupa ce a fost data jos de pe soclu. 

Sursa: " Cer și pământ românesc "