sâmbătă, 24 septembrie 2016

Tatjana J. van Vark


Tatjana J. van Vark 

Excelență în fizică, mecanică, criptografie, științe complexe. puține cuvinte pentru a descrie o viață dedicată  științei și transformării cercetării în artă. Mecanismele și dispozitivele realizate de aceasta de-a lungul vieții în atelierul săiu modest sunt pe lângă aplicațiile științifice și matematice adevărate capodopere ale măestriei umane.




Verbalisations involve personal semantic reactions, yours and mine. Verbalisations tend to exclude reality. Just look, maintaining internal silence, until the meaning of my work becomes clear. Then share my lifelong joy in the mystery Reality with its surprises, limitations and instabilities.
Tatjana Joëlle van Vark "





~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ 


duminică, 18 septembrie 2016

Smochine


Dulceața de smochine

Smochinul este un copac de talie mică, 4-5 m cu aspect tufos răspândit în special în Asia Mică și zona mediteraniană. La noi creşte în mod sălbatic în zona sudică în special pe Clisura Dunării şi Dobrogea în zone însorite şi călduroase. Se dezvoltă pe teren arid, pietros fiind foarte puțin pretențios la sol dar este important să aibă multă lumină. Mai este cultivat prin curțile oamenilor și chiar în ghivece de interior ca arbust de ornament.



Din fructele acestuia se face dulceață, magiun sau țuică. Pentru dulceața de smochine fructele se strâng încă verzi, până încep să facă semințe. Se adună cu codiță și se spală bine deoarece la rupere lasă un lapte alb iute și lipicios. Cel de la frunze este toxic așa că e bine să se folosească mănuși și să se evite contactul cu ochii. Rețeta de dulceață e simplă și veche de când lumea: 
Fructele bine spălate se pun la fiert, împreună cu un sirop de apă și zahăr, care trebuie să iasă gros ca mierea. Se țin la fiert 3 - 4 ore la foc mic iar la final se adaugă sare de lămâie și câteva felii de lămâie după care se pune în borcane.


Fructele coapte se consumă așa sau se pun la uscat, simplu sau presate. Pentru gust se pot adăuga câteva în diferite combinații de murături, iar din cele puse la fermentat se face o țuică tare, acceptabilă la gust.

Poftă bună.




joi, 1 septembrie 2016

Dionisie Scitul


Socoteala timpurilor

Aveți idee de la cine a pornit noul calendar care începe numărarea anilor  începând cu Hristos? De vină este unul din strămoșii noștri din Dacia, nordul Dobrogei numit Dionisie Scitul.
Este unul din numeroşii „călugări sciţi" pe care ni l-a dat Dacia Pontică. Mai este cunoscut și ca Dionisie cel Mic adică Smeritul și s-a născut în Sciţia Mică pe la anul 470. 


Acesta s-a călugărit din tinereţe la una din renumitele mănăstiri ale Eparhiei Tomisului, apoi fericitul Dionisie, supranumit şi „Romanul", se duce în Orient, la Mormântul Domnului şi în Asia Mică, apoi se stabileşte la o mănăstire din Constantinopol. Era un teolog ortodox desăvârşit şi cunoştea perfect limbile greacă şi latină. Datorită erudiției sale în anul 496, este trimis la Roma. Aici intră în Mănăstirea Sfânta Anastasia şi ajunge traducător renumit din greacă în latină şi predă mulţi ani dialectica cu prietenul său Casiodor la Universitatea Vivarium din sudul Italiei - Calabria
Cuviosul Dionisie cel Mic era şi un bun cunoscător al astronomiei, ştiinţă ce o învăţase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel, el a întemeiat era creştină dionisiacă, în locul erei păgâne, începând calendarul şi numărătoarea anilor:

„ De la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu de la împăratul Diocleţian, ca până atunci, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre şi pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mântuitorului nostru".

Astfel, era creştină întemeiată de fericitul Dionisie cel Smerit a intrat în vigoare la Roma în anul 527, iar până la începutul mileniului al doilea a fost adoptată în toată lumea creştină.

Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele vesnice in Italia, la Vivarium, pe la 545-550, iar prăznuirea lui se face pe data de 1 septembrie odată cu începerea anului nou bisericesc.