Dulceața de smochine
Smochinul este un copac de talie mică, 4-5 m cu aspect tufos răspândit în special în Asia Mică și zona mediteraniană. La noi creşte în mod sălbatic în zona sudică în special pe Clisura Dunării şi Dobrogea în zone însorite şi călduroase. Se dezvoltă pe teren arid, pietros fiind foarte puțin pretențios la sol dar este important să aibă multă lumină. Mai este cultivat prin curțile oamenilor și chiar în ghivece de interior ca arbust de ornament.
Din fructele acestuia se face dulceață, magiun sau țuică. Pentru dulceața de smochine fructele se strâng încă verzi, până încep să facă semințe. Se adună cu codiță și se spală bine deoarece la rupere lasă un lapte alb iute și lipicios. Cel de la frunze este toxic așa că e bine să se folosească mănuși și să se evite contactul cu ochii. Rețeta de dulceață e simplă și veche de când lumea:
Fructele bine spălate se pun la fiert, împreună cu un sirop de apă și zahăr, care trebuie să iasă gros ca mierea. Se țin la fiert 3 - 4 ore la foc mic iar la final se adaugă sare de lămâie și câteva felii de lămâie după care se pune în borcane.
Fructele coapte se consumă așa sau se pun la uscat, simplu sau presate. Pentru gust se pot adăuga câteva în diferite combinații de murături, iar din cele puse la fermentat se face o țuică tare, acceptabilă la gust.
Poftă bună.
