Cetatea Oradea - Meridianul Zero
Conform legendelor, în timp ce se afla la vânătoare, regelui Ladislau I ( 1077 - 1095 ) i-a apărut în cale un înger care i-a spus să construiască pe acel loc o biserică, ceea ce a și făcut zidind o mănăstire fortificată purtând hramul Sfintei Fecioare Maria.
Harta
Istoricul și dezvoltarea cetății cu numele Oradea ( Varadium, Varat ) continuă pe parcursul mai multor epoci, informații detaliate pot fi obținute de pe pagina oficială a acesteia sau din multe alte surse.
Un lucru mai puțin știut este că aici a ființat primul observator astronomic din țară și nu numai atât dar timp de aproximativ 200 de ani, mai exact între anii 1464 – 1667 aici a fost stabilit celebrul meridianul zero. În perioada de aur a cartografiei și a marilor descoperiri geografice, meridianul de referința al planetei trecea prin Oradea.
Acesta trecea pe lângă clădirea Palatului Episcopal de atunci iar principalul "vinovat" pentru stabilirea poziţiei acestui meridian reper este Ioan Vitez (János Vitéz) de Zredna. Acesta a fost episcop între anii 1445 şi 1465, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara în vremea caruia cetatea Oradea a cunoscut o înflorire pe plan cultural. Fiind format în Italia pe vremea renasterii Ioan Vitez a devenit pasionat de astronomie, cu atât mai mult cu cât aceasta promova alte valori decât astrologia. Astrologia avea însă trecere atunci ca și acum la capele încoronate şi, prin urmare, şi o finanţare mai bună. Episcopul își dorea ca odată cu propagarea astronomiei să elimine obscurantismul din rândul maselor. Acesta împreună cu fizicianul vienez Georg von Peuerbach au realizat un tabel de predicţie a eclipselor, fenomene astronomice atât de înfricoşătoare pentru oamenii acelor vremuri.
A sosit la Oradea împreună cu tabelele pentru eclipsele de Soare şi de Lună, precum şi cu instrumentele astronomice ale vremii (astrolab, cadran solar, etc.). L-a însoţit şi unul dintre cei mai buni elevi ai săi, Johannes Müller von Königsberg, cunoscut mai târziu ca şi Regiomontanus. Observaţiile strânse de acesta au stat la baza lucrării „Tabula Varadiensis” (în traducere „Tabelele Orădene”), care prezenta informaţii despre poziţiile Lunii şi ale planetelor, atât de folositoare navigatorilor. Pentru a uşura calculele şi de dragul episcopului Ioan Vitez, Regiomontanus a stabilit ca meridianul reper, necesar pentru a calcula longitudinea, să treacă prin cetatea orădeană. Din acest punct, hărţile pentru navigaţie şi planigloburile realizate în acea perioadă prezentau meridianul care separă cele două emisfere geografice, trecând prin vestul peninsulei Balcanice.
Deci aproximativ 200 de ani, până în anul 1667, meridianul zero a rămas stabilit prin Cetatea Oradea. După aceea, s-a mutat la Paris, Franţa şi mult mai târziu, în 1851, la Greenwich, Anglia.
Este un fapt istoric deosebit că din păcate acum ceva timp un oraș românesc a fost elita astronomiei continentale lucru încă neștiut chiar de către astronomi.
