sâmbătă, 30 august 2014

CQ - DX


CQ - DX

Odată cu lansarea în anul 1956 a filmului artistic francez " Si tous les gars du monde ", pentru mai buna înțelegere a fenomenului radioamatorismului și a comunității acestora, radioamatorii germani au scos un scurt documentar numit CQ - DX ca trailer a celui francez.


Deși tehnologia acelor vremuri poate părea rudimentară. principiile radiocomunicațiilor au rămas aceleași și este un excelent documentar educativ chiar în zilele noastre. Filmările au fost realizate în peste 20 de locații a unor radioamatori germani în jurul orașului Hamburg. Asistentul tehnic pentru realizarea acestui film a fost Rudolf Rapcke, DL1WA.




marți, 26 august 2014

Castelul Cantacuzino


Castelul Cantacuzino

Aflat în cartierul Zamora din Bușteni, castelul construit în stil Brâncovenesc în anul 1911 a aparținut prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino zis "Nababu".


Vitraliile, balustradele, scările foițorului ți plafoanele cu grinzi aparente, structura coloanelor interioare și sculptura tăbliilor ușilor, toate amintesc de stilul românesc neaoș + brâncovenesc. Dealtfel " Nababul " a fost cunoscut ca un mare patriot și iubitor de arhitectură.


Ansamblul castelului este format din 4 corpuri. Pavilionul central are o suprafață la sol de 1.200,30 m2 și 3.148,02 m2 în total (demisol, parter și etaj) și este construit dintr-o fundație de beton, pereți de piatră cioplită și acoperiș din țiglă. Pavilion de serviciu are parter și etaj, pentru o suprafață totală de 403,80 m2. Vila administrativă are un singur nivel, de 114,41 m2. Al patrulea corp îl reprezintă capela.


Castelul este deschis spre vizitare turiştilor şi de asemenea găzduieşte diferite evenimente culturale şi private. Este un reper important în istoria şi viaţa oraşului Buşteni, un obiectiv ce trebuie neapărat vizitat.








luni, 25 august 2014

Si tous les gars du monde


Dacă toți tinerii din lume

Povestea pescadorului Luteția din Concarneau având la bord 12 marinari și căpitanul vasului Le Guellec. În timp ce se aflau la pescuit in Marea Nordului aceștia se îmbolnăvesc de botulism datorită consumului de carne de porc alterată și transmit prin radio un apel de ajutor recepționat de un radioamator din Togo la mii de mile distanță.


Se va forma o adevărată rețea de radioamatori implicați în acțiunea de salvare a acestora. Filmul este inspirat dintr-un caz real și a apărut în 1956 în regia lui Christian Jaque. Povestea detaliată o găsiți pe pagina lui YO2BZVYO2BZV " Dacă toți tinerii din lume 

 

Filmul poate fi vizionat online sau descărcat direct sau prin Torrent. Deși e vechi și alb - negru, merită văzut fiind o bună lecție despre umanitate și solidaritate umană, iar pentru novici prezintă o față mai puțin știută a acestui minunat hobby, un adevărat regal al cavalerilor undelor.

miercuri, 20 august 2014

Muzeu țărănesc


Muzeul țărănesc Chișcău

Dacă mergeți vreodată să vizitați Peștera Urșilor din Apuseni, satul Chișcău mai poposiți preț de câteva ore prin sat unde aveți ocazia să vizitați un muzeu inedit de artă populară și obiecte vechi ce aparține lui Horea și Aurel Flutur.


Aurel Flutur, moț din Apuseni, a strâns preț de o viață  obiecte vechi de artă țărăneascaă  pe care le-a expus într-un muzeu organizat în propria gospodărie.


Acum e pensionar, dar în tinerețe Aurel Flutur a fost pe rând șofer pe camion și apoi primul taximetrist în orașelul Stei in anii '70. Mare iubitor de istorie și tradiții a început ași organiza propria colecție de obiecte vechi țărănești îngrijorat și de pierderea datorată tăvălugului modernizării, reușind încropirea unei colecții impresionante.


Colecția cuprinde peste 2500 de obiecte, unelte, arme, obiecte din gospodăriile țăranilor unele vechi de secole până la mașini de scris și de cusut. iar la poartă are chiar o mini locomotivă. Dacă mergeţi prin zonă nu pierdeţi ocazia să vizitaţi muzeul plin de amintiri din leagănul istoriei.







vineri, 15 august 2014

Divizorul de tensiune

Divizorul de tensiune rezistiv

 Dacă unei grupări de rezistenţe înseriate i se aplică tensiunea Vin, de pe una din rezistenţele grupării se poate culege o fracţiune din tensiunea aplicată, obtinându-se divizorul de tensiune rezistiv. Pot fi întâlnite în foarte multe circuite electronice de la alimentări în etaje tranzistorizate până la divizoare în cascadă pentru tensiuni multiple în circuite complexe, practic orice circuit electronic are câteva divizoare de tensiune.

 

 

Formula de calcul e simplă:   Vout = Vin x R2 / R1 + R2

Spre exemplu să presupunem că dorim să obținem o tensiune de 5 V din una de intrare de 12 V, luând ca valoare pentru R2 - 10 Kohm rezultă R1 - 14 Kohm.  Se va ține cont că tensiunea de ieșire este influențată de curentul consumat de către sarcină, Cu cât curentul cerut de către sarcină este mai mare cu atât crește puterea disipată de către rezistori, divizorul fiind excelent pentru consumatori de curenti mici.

Tutorial Video

Divizoarele de tensiune rezistive, folosite la extinderea domeniului de măsurare a voltmetrelor, sunt formate din rezistoare bobinate (de manganină, constantan etc.) sau chimice (cu peliculă de carbon). Rezistenţa conectată în paralel cu voltmetrul trebuie să aibă o valoare mult inferioară rezistenţei interioare a voltmetrului, pentru ca divizorul de tensiune să lucreze practic în gol; în acelaşi timp, rezistenţa totală a divizorului de tensiune trebuie să fie suficient de mare pentru a nu se depăşi încălzirea admisibilă.

Link-uri:

 

 

duminică, 10 august 2014

Pila " K "


Pila Karpen

Nicolae Vasilescu-Karpen (n. 10 decembrie 1870; d. 2 martie 1964) a fost un om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român membru al Academiei Române. Pe parcursul vieții acesta a realizat numeroase invenții și a fost unul din pionierii termodinamicii, electricității, electrodinamicii, elasticității și ingineriei civile.



Cele mai importante lucrari ale sale:
  • 1904 - Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement (teza de doctorat, Paris, 1904) 
  • 1925 - Manual de electrotehnică generală
  • 1934 - Pila electrică care folosește energia oxidantă din alcool
  • 1942 - Electricitate
  • 1953 - Pila electrică cu concentrație de oxigen și termodinamică (despre legătura dintre această pilă și termodinamică)
  • 1957 - Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică
 Cea mai cunoscută învenţie a sa, Pila Karpen, care foloseşte temperatura din mediu, funcţionează şi azi în incinta Muzeului Naţional Tehnic. Dar tot el va inventa şi pila electrica care foloseşte energia oxidantă din alcool (1934), pila electrică cu clorură de argint (1953) şi pila electrică cu concentraţie de oxigen şi termodinamică (1953).


Aparatul este de fapt un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârșit fără intervenție din exterior. Deși ar fi trebuit să se oprească de multe decenii, “Pila lui Carpăn” se incăpățânează să funcționeze, așa cum a prevăzut inventatorul ei.
Karpen a realizat două pile electrice legate în serie, care alimentau un minimotor galvanometric. Acesta la rândul său, mișcă o paletă conectată la un comutator. La fiecare jumătate de rotație, paleta deschidea circuitul, iar la a doua jumătate de rotație îl închidea. Timpul de rotație era calculat în așa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polaritații în perioada cât circuitul era deschis. Motorul și paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizeazî energie electrică.

Pilele electrice sunt strămoșul bateriilor de azi și nu pot funcționa mai mult de 5-10 ani, deoarece unul dintre electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamna… o pila electrică nouă. Pila Karpen, care există într-un seif în Muzeul Tehnicii din București funcționează și astăzi, la 60 de ani de la construire.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~



marți, 5 august 2014

Cetatea Oradea



Cetatea Oradea - Meridianul Zero


Conform legendelor, în timp ce se afla la vânătoare, regelui Ladislau I ( 1077 - 1095 ) i-a apărut în cale un înger care i-a spus să construiască pe acel loc o biserică, ceea ce a și făcut zidind o mănăstire fortificată purtând hramul Sfintei Fecioare Maria.

Harta


Istoricul și dezvoltarea cetății cu numele Oradea ( Varadium, Varat ) continuă pe parcursul mai multor epoci, informații detaliate pot fi obținute de pe pagina oficială a acesteia sau din multe alte surse.


Un lucru mai puțin știut este că aici a ființat primul observator astronomic din țară și nu numai atât dar timp de aproximativ 200 de ani, mai exact între anii 1464 – 1667 aici a fost stabilit celebrul meridianul zero. În perioada de aur a cartografiei și a marilor descoperiri geografice, meridianul de referința al planetei trecea prin Oradea.


Acesta trecea  pe lângă clădirea Palatului Episcopal de atunci iar principalul "vinovat" pentru  stabilirea poziţiei acestui meridian reper este Ioan Vitez (János Vitéz) de Zredna. Acesta a fost episcop între anii 1445 şi 1465, în timpul domniei lui Iancu de Hunedoara în vremea caruia cetatea Oradea a cunoscut o înflorire pe plan cultural. Fiind format în Italia pe vremea renasterii Ioan Vitez a devenit pasionat de astronomie, cu atât mai mult cu cât aceasta promova alte valori decât astrologia. Astrologia avea însă trecere atunci ca și acum la capele încoronate şi, prin urmare, şi o finanţare mai bună. Episcopul își dorea ca odată cu propagarea astronomiei să elimine obscurantismul din rândul maselor. Acesta împreună cu fizicianul vienez Georg von Peuerbach au realizat un tabel de predicţie a eclipselor, fenomene astronomice atât de înfricoşătoare pentru oamenii acelor vremuri.





A sosit la Oradea împreună cu tabelele pentru eclipsele de Soare şi de Lună, precum şi cu instrumentele astronomice ale vremii (astrolab, cadran solar, etc.). L-a însoţit şi unul dintre cei mai buni elevi ai săi, Johannes Müller von Königsberg, cunoscut mai târziu ca şi Regiomontanus. Observaţiile strânse de acesta au stat la baza lucrării „Tabula Varadiensis” (în traducere „Tabelele Orădene”), care prezenta informaţii despre poziţiile Lunii şi ale planetelor, atât de folositoare navigatorilor. Pentru a uşura calculele şi de dragul episcopului Ioan Vitez, Regiomontanus a stabilit ca meridianul reper, necesar pentru a calcula longitudinea, să treacă prin cetatea orădeană. Din acest punct, hărţile pentru navigaţie şi planigloburile realizate în acea perioadă prezentau meridianul care separă cele două emisfere geografice, trecând prin vestul peninsulei Balcanice.

Deci aproximativ 200 de ani, până în anul 1667, meridianul zero a rămas stabilit prin Cetatea Oradea. După aceea, s-a mutat la Paris, Franţa şi mult mai târziu, în 1851, la Greenwich, Anglia.

Este un fapt istoric deosebit că din păcate acum ceva timp un oraș românesc a fost elita astronomiei continentale lucru încă neștiut chiar de către astronomi.