Decarii - Rama
"Alternativa comparativã: unic si fãrã seamãn"
"Nu existã o altã cale pentru a discerne autenticul din masa de imitatii decât o comparatie atentã. Pentru acest motiv, ca sã avem cel putin idee, sã parcurgem un mic studiu comparativ al maestrilor fondatori de religii. Am ales zece dintre cei mai importanti."
"Nu existã o altã cale pentru a discerne autenticul din masa de imitatii decât o comparatie atentã. Pentru acest motiv, ca sã avem cel putin idee, sã parcurgem un mic studiu comparativ al maestrilor fondatori de religii. Am ales zece dintre cei mai importanti."
- Rama sau Ramacandra, socotit a fi a saptea încarnatie a lui Visnu, e posibil sã fi fost un erou tribal de undeva si de cândva, în India. Practic nu existã nici un element biografic care sã-l încadreze în timp si spatiu. Istoria lui se regãseste în Ramayana (si mai pe scurt în Mahabharata).
Povestea acestui Fãt-Frumos se concentreazã în jurul luptei sale de a-si recupera sotia, Kaikeyi, furatã de un zeu rãu. Rama actioneazã uneori ca om, alteori ca supraom. În ajutorul lui Rama vine Hanuman, regele maimutelor, cu gloatele sale gãlãgioase. În cele din urmã, Rama reuseste, prin eroism si viclesug, s-o recupereze la timp pe Kaikeyi. Happy-endul este totusi compromis: în mod ciudat, basmul se încheie prin abandonarea sotiei, si mamei copiilor sãi, pe motive de... scrupule cetãtenesti, ca sã-si protejeze renumele fatã de gurile rele.
Rama reprezintã pentru indieni modelul ratiunii, al actiunii drepte si al virtutilor celor mai înalte.
Ca zeitate, Rama începe sã fie adorat târziu, abia în Evul Mediu. Nu se pomeneste nimic de venerarea sa pânã prin secolul 11 d.Hr. Cultul lui Rama ca zeu suprem se rãspândeste în secolele 14 si 15 d.Hr. Templele lui Rama au si un sanctuar închinat maimutoiului Hanuman. În ceasul mortii, indienii îl invocã cel mai adesea pe Rama.
Extras din Galileeanul de Lucian Cristescu - pagina 18.
