Obiceiuri străvechi
Satele din România - obiceiuri ce se pierd din România de altădată
Cu steaua de Crăciun
Umblatul cu steaua: În satele creştinilor români, umblatul cu steaua e un obicei care începe în Ajunul Crãciunului şi ţine panã la Boboteazã sau chiar panã la Sfântul Ion. Copiii care umblã pe uliţe sau pe strãzi cu Steaua se numesc ,,stelari” şi îi reprezintã, practic, pe Magii care au vestit Naşterea Domnului şi care şi-au purtat paşii spre ieslea în care s-a născut Iisus mergând dupã o stea.
În România, obiceiul umblatului cu Steaua este practicat în toate zonele fără deosebiri semnificative. Steaua este reprezentatã fizic printr-o stea, fãcutã pe schelet de lemn. Aceasta are 4, 6 sau 8 colţuri, iar între colţuri stau întinse lanţuri de hârtie coloratã. În centrul stelei stã o icoanã de hârtie cu Naşterea Domnului, Fecioara cu Pruncul sau numai Iisus.
Cu steaua de Crăciun. 1932
„Dupã ce S-a nãscut Iisus în Betleemul din Iudea, în zilele impãratului Irod, iatã cã au venit nişte magi din Rãsãrit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Impãrâtul de curând nãscut al Iudeilor? Fiindcã I-am vãzut steaua în Rãsãrit şi am venit sã ne închinãm Lui.” (Evanghelia dupã Matei 2:1-2)
Steaua sus răsare – versuri
Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte
Şi lumii vesteşte
Că astăzi Curată
Preanevinovată
Fecioara Maria
Naşte pe Mesia
Naşte pe Mesia
Magii cum zăriră
Steaua şi porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
Pe Hristos să-l vază
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră
La Dânsul intrară
Şi se închinară
Şi se închinară
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite
Luând fiecare
Bucurie mare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe
Pân-la bătrâneţe
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
