Datinile românilor-Jocul ursului
Spre deosebire de alte tradiții, această datină e întâlnită doar în Moldova, de Anul Nou. Se presupune că la originea ei s-ar afla un cult traco-getic. Jocul ursului este practicat mai mult în zonele colinare şi de câmpie şi mai puţin în cele montane. Cei mai spectaculoşi urşi de Anul Nou îi întâlnim în Bosanci, Udeşti, Chilişeni, Ştirbăţ, Poieni, Boroaia şi în zona Câmpulungului, în special la Sadova şi la Fundu Moldovei (zona Bucovinei) şi la Dărmăneşti (zona Bacăului).
Acest joc presupune existenţa unui grup mare de persoane alcătuind ,,ceata ‘’condusă de un căpitan. Ceata este compusă din urşi, ursari, irozi, mascaţi şi toboşari. Toboşarii incep repetiţiile de la Sfântul Andrei,au tobele legate de trunchi cu cingători numite bete la care bat cu două ciocănele diferite ritmuri. Ei au o mare importanţă deoarece dau tonul jocului. Sunt îmbrăcaţi în bluze roşii, au pe cap o şapcă specială prevăzută de jur împrejur cu oglinzi şi mărgele, obrajii sunt vopsiţi cu roşu, pantalonii sunt negri, iar pe partea laterală de sus în jos au pamblici tricolore.
Ursarii sunt persoane care conduc urşii impunând acestora mişcările ce trebuie să le facă prin comenzile care le dau. Sunt îmbrăcaţi cu cămăşi albe având la mijloc brâie late numite cingători, pe cap pălării negre prevăzute de jur îmrejur cu pene, iar în mâini au ciomege sau cearlăie la capătul cărora pornesc lanţuri ce se prind de capul fiecărui urs. Se spune că ursul execută mişcările impuse de ursari numai dacă acesta este legat cu lanţul de cearlăul ursarului, iar urşii sunt persoane îmbrăcate în piei de urs ,la cap au doi canafi mari din lână roşie. Irozii, îmbrăcaţi în haine femeieşti (cămăşi albe, cingători sau bete aşezate în diagonală pe piept şi spate, catrinţe roşii prevăzute cu batiste cusute şi coifuri pe cap din hârtie de diferite culori, fluiere şi săbii în mâini).Jocul lor oferă un spectacol inegalabil de lumină şi culoare ce se desfăşoară în sunetul ţicnalelor care dialoghează pe două tonuri diferite pe fondul răpăitului de tobe.Tinerii se duelează in mod simbolic.
La fel ca în jocul cu capra, căluților sau dansul cerbului şi în cazul urşilor pot fi identificate câteva secvenţe: rostogolirea urşilor în cerc, bătutul şi moartea ursului, apoi învierea, precum şi urcarea acestuia pe toiag. După executarea momentelor principale din timpul dansului, urşii se mişcă independent, se iau la trântă, fac tumbe. Melodia ursărească este însoţită de numeroase strigături: „Ursul meu, cu sania,/ L-am adus din Spania/ Scoală, ursule, de jos,/ Să te văd cât eşti de gros;/ Scoală, ursule-n picioare,/ „Să te văd cât eşti de mare“.
* * * * * * * * * * * * * * * * * *
