De ce nu se aduc în fața justiției torționarii de origine evreiască și doar cei români?
Aștept cu interes nume noi in procesele intentate fostilor tortionari comunisti, gen Marcusohn, Grunberg sau Brukner, altfel va crede lumea ca ne-am omorat intre noi. Urmaresc cu atentie inceputul proceselor fostilor tortionari comunisti, in speranta, desarta insa, ca adevarul va fi dezvaluit. Adevarul profund ramane insa ascuns si tare ma tem ca acesta dezvaluire relativ brusca a unora dintre UNELTELE regimului rosu face parte dintr-un scenariu nebanuit de pervers.
In anii ‘50, majoritatea membrilor aparatului de partid si de stat din Romania erau straini de Neamul Romanesc, o proportie covarsitoare, de peste 90%, avand-o cetateni evrei, maghiari si tigani. Dau numai cateva nume reprezentative: Gheorghe Pintilie (n. Timofei Bodnarenko), general de Securitate, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului (1948-1963), Mihai Dulgheru alias Mişa Dulberger, şeful Direcţia a V-a a Securităţii Poporului, Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, Iosif Kisinevski, născut Jakob Roitman, Vasile Luca, născut László Luka, casatorit cu Betty Birnbaum, de origine evreică, veterană a Războiul Civil Spaniol (vicepresedinti ai Consiliului de Ministri din Guvernul Groza), Teohari Georgescu alias Tescovici Burăh (ministru de interne), Walter Roman, născut Ernő Neuländer, ministrul Postelor si Telecomunicatiilor, Silviu Brucan (n. Saul Bruckner), redactor sef la Scanteia, ambasador în Statele Unite si la ONU, si nu in ultimul rand, Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg), subdirector general al Direcției Generale a Securității Poporului (1948-1953) si secretar general al Ministerului Afacerilor Interne (1953-1961), vestit pentru dirijarea “fenomenului Pitesti”, adica a celui mai crunt experiment de tortura pshihica si fizica cunoscut vreodata in lume, actiunea sa fiind concentrata pe studentii si legionarii incarcerati la Pitesti si Aiud, cu alte cuvinte, pe cele mai puternice elemente romanesti.
Inchizand aceasta paranteza ma intorc in prezent si constat ca in aceste procese nu apare niciun alogen, in ciuda faptului evident ca acestia erau majoritari in aparatul de represiune comunist, procesele seamanand parca cam mult cu asa-zisul proces al comunismului initiat de Vladimir Tismaneanu, el insusi urmas de comunisti, parintii sai fiind Leonte Tismăneanu si Hermina Marcusohn, ambii membri marcanti ai Kominternului.
Ce se urmărește de fapt?
“Spălarea” comunismului de esenta straina, romanizarea fortata a acestuia si inducerea ideii (ventilata de GDS si Revista 22, via Soros) ca ideologia comunista nu a fost nociva din cauza internationalismului si ateismului promovat de ea, ci, culmea, datorita “nationalismului” lui Ceausescu. Se “imblanzeste” astfel indirect perceptia fata de Rusia, tot raul fiind transferat printr-o imbratisare fortata si perversa victimei, poporul roman, care “n’asa”, vorba lui Brucan, este “stupid people” si inghite pe nemestecate teoriile create in laboratoarele Noii Ordini.
Mihai Tirnoveanu
