S.O.T.A. YO / EC-574
Summits on the Air, pe românește Vârfuri în Eter sau pe scurt S.O.T.A. este un program lansat la începutul secolului de către britanici cu scopul de a motiva radioamatorii pentru activitatea în portabil de pe diferite creste muntoase. Detalii se pot obține cel mai bine de la sursă, chiar de pe pagina proiectului.
În România programul a fost derulat în 2010 și a fost destul de obscur si cu multe lacune, s-a aflat destul de târziu despre el, astfel primele entități YO au fost activate de către străini.
După ce am activat o insulă în celebrul I.O.T.A., un castel, un far maritim și o entitate Flora-Fauna, am hotărât să activez și o entitate S.O.T.A. la scurt timp ce am aflat despre programul românesc.
Primele tentative au fost un eșec, piscurile spre care doream să merg, toate peste 2000m iar unul chiar peste 2500m nu erau trecute ca entități valabile. Dealtfel foarte multe nu sunt, iar multe dintre ele au trecute greșit înălțimile, cazul cel mai cunoscut fiind vârful Omu din Bucegi ce real are 2514m și nu 2508 care e altitudinea cabanei.
Conform definiției orice înălțime sub 1000 m este deal iar cea peste 1000 m se numește munte, dar am văzut că sunt trecute în listă și multe dealuri ce aparțin de rezervații naturale. Așa că pentru prima tentativă am ales o înălțime din apropiere neactivată încă și anume muntele Nemernicul ce are indicativul YO / EC-574 și altitudinea de 1084m.
Și aici a început o serie de ghinioane, de parcă muntele ar fi fost blestemat. Prima încercare a fost cu un amic în vara lui 2017 când datorită indicațiilor greșite cât și vegetației dense, nu cred că se putea înainta nici cu o macetă, am renunțat.
A doua încercare cu un alt amic a avut loc un an mai târziu când tot datorită indicațiilor greșite am ajuns pe un versant mai la nord.
Ei bine a treia oară se pare că a fost cu noroc deși s-a datorat unei pure întâmplări și fără nici un pic de pregătire. A doua zi de Paște în acest an am plecat cu niște prieteni la un grătar pe Valea Doftanei, la lacul de acumulare Paltinu chiar în zona versantului. Ca la orice ieșire am luat și o stație portabilă cu mine ca să mai schimb controale și urări cu amicii din bandă. Profitând de vremea frumoasă și timpul pentru siestă am hotărât să încerc să găsesc vârful, de data aceasta înarmat cu un telefon cu GPS, stația de emisie și un caiet vechi folosit pentru aprinderea focului la grătar.
Am început ascensiunea de la baza barajului prin pădure, pe pante până la 75 de grade. Întregul versant e acoperit cu o pădure deasă în general de fag și mesteacăn însă fiind o primăvară întârziată am avut noroc de un lăstăriș mic ușor de trecut. Cam aproximativ o oră am urcat abrupt ghidat de GPS intr-un peisaj mirific plin de flori, frunze de un verde crud și covoare de leurdă. Am regretat mult lipsa unei camere foto mai ales că pentru scurt timp am văzut și o căprioară. Aproape de pisc am dat de o poiană cu mesteceni pitici și plină de steluțe albe de floarea Paștelui. Vârful este complet înconjurat de copaci înalți însă cineva a așezat o grămadă de bolovani pentru al marca plus că GPS-ul și-a făcut din plin datoria.
Am profitat de prezența semnalului maxim la telefon de la releele din zonă și am transmis o tramă de APRS plus o postare pe clusterul SOTA. Primele tentative au fost în banda de 2m fără succes, nici pe 145.225 și nici pe 145.500 așa că am trecut în 70cm pe 433.500 unde prima stație contactată a fost YO9IIE din Câmpina urmat de YO9GVN din aceeași locație. Ceva mai târziu a apărut și YO9IRB din Băicoi apoi imediat YO9FBN din Breaza. La apel a mai răspuns o stație ce venea la nivel de zgomot, un YO3 în portabil dar nu i-am putut copia indicativul. Având cele 4 stații necesare validării 100% a entității S.O.T.A. am hotărât să cobor mai ales că începuse să bată un vânt rece. Coborârea a fost la fel de lungă pe alt traseu cu serpentine ce m-a scos mult în amonte. Cam asta a fost activarea S.O.T.A YO / EC-574, pentru mine o zi cu adevărat plină.
Am început ascensiunea de la baza barajului prin pădure, pe pante până la 75 de grade. Întregul versant e acoperit cu o pădure deasă în general de fag și mesteacăn însă fiind o primăvară întârziată am avut noroc de un lăstăriș mic ușor de trecut. Cam aproximativ o oră am urcat abrupt ghidat de GPS intr-un peisaj mirific plin de flori, frunze de un verde crud și covoare de leurdă. Am regretat mult lipsa unei camere foto mai ales că pentru scurt timp am văzut și o căprioară. Aproape de pisc am dat de o poiană cu mesteceni pitici și plină de steluțe albe de floarea Paștelui. Vârful este complet înconjurat de copaci înalți însă cineva a așezat o grămadă de bolovani pentru al marca plus că GPS-ul și-a făcut din plin datoria.
