Posturi de radio clandestine
Posturi de radio clandestine care emiteau în România în timpul celui de- Al Doilea Război Mondial.
Între 1940 – 1944 în România au emis mai multe posturi de radio clandestine care difuzau materiale de propagandă prin care era criticată alianţa cu Germania şi războiul dus de România. Deoarece puterea de emisie a acestor posturi de radio era mică, audienţa lor a fost redusă.
Mare parte din aceste posturi de radio clandestine au fost monitorizate de Serviciul radio din cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române.Unele dintre ele au fost localizate cu ajutorul aparaturii de radiogoniometrie oferit de armata germană. Majoritatea acestor posturi de radio au funcţionat puţin timp, unele din ele fiind localizate şi anihilate de către autorităţile militare române.
A fost cazul unui post de radio clandestin ascultat de Nicolae Stroescu – Stânişoară, fost redactor la Radio „Europa liberă” pe vremea când era elev de liceu în Vâlcea. Acel post critica colaborarea României cu Germania lui Hitler, era deci critic şi faţã de regimul Antonescu şi transmitea în fiecare zi emisiuni care durau un sfert de orã.
Ca semnal avea nişte acorduri din imnul regal român cântate la pian, se vedea cã erau cântate de un amator. Dupã aceea vorbitorul spunea: ,,Credinţa noastrã este pentru Ţarã, rege şi popor!” Prin aceasta îşi identifica oarecum poziţia politicã. Ştirile pe care le dădea se refereau la probleme româneşti, la ofensiva germană în Rusia pe care o urmãrea critic.
El spunea că stepa ruseascã sub ploile de toamnã şi mai ales zăpezile iarnii va însemna împotmolirea atacului german şi pierderea rãzboiului. Vorbea despre situaţia internã din ţarã, din când în când, vorbitorul dãdea informaţii cu caracter confidenţial sau semiconfidenţial, de exemplu spunea ce s-a discutat cu o zi înainte la Consiliul de miniştri prezidat de generalul Antonescu.
La un moment dat a mulţumit ironic Societãţii Române de Radiodifuziune cã i-a furnizat nişte piese necesare aparatului de transmisie. Cum aceste piese nu se găseau la vânzare, vorbitorul spunea că le-a procurat printr-un furt “patriotic” din depozitele Radiodifuziunii.
După multe încercări de a depista acest post de radio clandestin, autorităţile române au întrerupt curentul electric în fiecare searã într-un anumit sector al Bucureştiului.
Când postul nu a mai emis, autorităţile şi-au dat seama că au nimerit zona. Au strâns pe urmã cercul cercetãrii şi au descoperit clãdirea de unde se emitea. În interior au gãsit o instalaţie automatã – adică un patefon legat la un aparat de emisie. Emisiunea era înregistrată pe o placã pe care autorul ei o preda zilnic portarului clădirii care din prietenie sau contra platã o punea pe aparat. Aşa a emis acest post de radio clandestin. Aceste amănunte le- am aflat mulţi ani mai târziu când eram în Germania, în exil, la Radio Europa Liberă.
În vara anului 1944 s-a descoperit şi un post de radio clandestin care emitea din strada Vatra Luminoasă, pe baza indicaţiilor tehnice date de germani care dispuneau de o maşină auto specială pentru identificarea (localizarea) posturilor de radio clandestine, îşi amintea colonelul Traian Borcescu – şeful Secţiei de contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii – SSI. Acest post de radio trebuia capturat în cel mai scurt timp fiindcă aceste posturi nu emiteau mult timp din acelaşi loc, ele se mutau mereu. S-a constituit imediat o echipă din care au făcut parte maior Luca, radiotelegrafistul nostru de la SSI, locotenentul Victor Ionescu şi cu cinci agenţi înarmaţi din agentura mea. După recunoaşterea locului, echipa a luat cu asalt clădirea în care se afla aparatul de transmisie şi a găsit corpul neîsufleţit al uni tânăr care se împuşcase în tâmplă. Din cercetările făcute de Secţia juridică a SSI-ului, s-a constatat că radiotelegrafistul era sovietic şi a fost ajutat de trei cetăţeni evrei polonezi dispăruţi. Cu ajutorul Abwerului au mai fost identificate alte două posturi de radio, unul pe Calea Dorobanţi, altul pe strada Maria Rosetti. Aceste posturi de radio îşi schimbau foarte des locurile de emisie… ca să nu fie capturate.
