Editorial Marcello Veneziani
Un mesaj la obiect al jurnalistului și filosofului italian Marcello Veneziani către cei ce finanțează, forțează și sprijină inigrația musulmană în Europa. Practic el trimite un mesaj fără menajamente acestora, invitându-i să-i ia acasă și să-i adopte pe banii lor.
„Voi, cei care consideraţi că a migra e un drept şi că e o datorie să primiţi migranţii, voi care îl elogiaţi pe Papă, stânga politică, ONG-urile şi pe toţi care deschid uşile la perete şi dau ajutoare migranţilor, aveţi o singură posibilitate pentru a demonstra cu adevărat cea ce presupuneţi a priori: sensibilitatea voastră morală şi creştină şi superioritatea etică faţă de cei care cer oprirea debarcărilor, frânarea fluxurilor migratorii, care denunţă neajunsurile, costurile şi violenţele care însoţesc tot acest fenomen, Adoptaţi fiecare din voi un migrant, luaţi-l în sarcina voastră: adoptaţi-l în casa sau casele voastre, sau cel puţin adoptaţi-l de la distanţă, în măsura posibilităţilor voastre, sau îngrijiţi-vă să-i găsiţi ceva adecvat şi să-l susţineţi.
Şi voi, ONG-urilor, ascociaţii umanitare, preoţi şi devotaţi ai Papei, voi frumoasă umanitate, organizaţi agenţii voluntare de triere şi liste de solidaritate. Nu puteţi pretinde să pasaţi convingerile voastre altora, sau colectivităţilor în colaps. Dacă sunteţi cu adevărat motivaţi de adevărate convingeri morale, etice, religioase, trebuie să vă jucaţi rolul direct, compatibil cu disponibilităţile voastre. Excluzând minorii şi pe cei mai puţin avuţi, zeci de milioane de italieni adulţi, autosuficienţi, dacă nu sănătoşi tun, gândesc că găzduirea ar fi o datorie absolută.
Ei, bine, extrageţi consecinţele practice: fiecare din voi sau măcar fiecare pereche, să adopte cu adevărat unul şi deveniţi tutorele lui. Astfel vom rezolva problema milioanelor de migranţi şi contestările asupra debarcărilor. Se poate debarca doar dacă e vreunul dintre voi pe lista asociaţiilor şi ONG-urilor dispus să aibă grijă de el. I care, do you remember (Îmi pasă, îţi aminteşti).
În acest fel vom evita să încărcăm cu suprasarcini amărâtele, epuizatele şi terminatele conturi publice, structuri publice, asistenţa socială şi sanitară, dar să se mai ocupe şi de ei şi să le plătească un loc în pat, un loc la masă, temporar sau pe viaţă, cum preferaţi. Mulţi italieni cred că pot să folosească serviciile şi pot pretinde drepturi doar aceia care îşi fac datoria, cei care plătesc taxele şi relativele costuri ale serviciilor. Altminteri un Stat, o societate, explodează, se sfâşie, n-are sprijin. Nu poate să ia de la unul şi să dea la trei.
Dacă însă caritatea voastră provine direct de la voi, direct din sufletul vostru, nimeni nu va putea să obiecteze. Atunci da, mi-aş scoate pălăria în faţa convingerilor voastre, nu le-aş considera simple opinii, orientări ideologice, politice sau retorice, ci demne de respect.
Nici eu nu împărtăşesc ideologia violării de domiciliu, a bunei primiri absolute şi a ospitalităţii obligatorii, aş fi chiar tentat să urmez frumosul vostru exemplu şi să accept solidaritatea. Dar atâta timp cât predicaţi aceste chestiuni CU BANII TUTUROR, încât contribuiţi la sfărâmarea republicii noastre, încărcând-o cu greutăţi nesustenabile, atâta timp cât exercitaţi dispreţul vostru către cine nu gândeşte ca voi, nu veţi fi demni de nicio consideraţie.
Vă place de acest Papă care îndeamnă la primirea migranţilor şi reacţionaţi furios când cineva îl critică? Bine, atunci începeţi voi prin a-i primi, aşa cum nici măcar parohiile n-o fac, dacă credeţi cu adevărat că alţii care nu gîndesc ca voi sunt farisei, iar voi sunteţi, dimpotrivă, cei adevăraţi, buni şi înţelegători. A fi caritabil nu e o opinie, ci un comportament. Dar dacă n-o faceţi, bagaţi-vă coada între picioare, plecaţi-vă capul, încetaţi să vă simţiţi pe o treaptă superioară doar fiindcă aruncaţi fum şi glucoză umanitară în ochii oamenilor, inclusiv a migranţilor”, a scris marele editorialist Marcello Veneziani pentru Il Tempo.
