Publius Ovidius Naso
Poet roman, exilat în cetatea Tomis, e cunoscut datorită operei sale ca unul dintre marii clasici alături de Virgiliu și Horațiu. Unul din marile mistere ale vieții sale, rămas în istorie este cauza reală a exilului său. Rămâne însă cunoscut ca Ovidiu primul poet al pământurilor romănești, inima Pontului Euxin.
" Chiar de-ași fi fost ca smoala iliră-ntunecos
Cum aș jigni poporul acesta credincios.
Duioși ați fost în jale aicea când veneam.
Voi doar mi-ați dat o cinste ce s-ar fi cuvenit
Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit;
Deși n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea
Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit;
Deși n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea
Mi-a pus cununa sacră și-o port pe fruntea mea !
Cum
Delosul
Latonei i-a fost așa de drag
Și
Tomisul acesta îmi este drag și sfânt
De când eu părăsitam al patriei pământ! "
.............................................................................
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin."
