Ardere - Grigore Golubeanu
| Pasărea se-nălța... |
| se-nălța... |
| Aproape că nu se vedea... |
| Aproape transparență devenea... |
| Iar eu |
| Subțiat ca un gând |
| O chemam: |
| Întoarce-te! |
| Colivia mea va fi și a ta; |
| Întoarce-te! |
| Dar rămâneam cu focul stins în gură. |
| Nu învățasem să-mi urmez chemarea |
| Căci dintre arderi cea mai pură |
| Nu este zborul ci nă-lțarea. |
Grigore Golubeanu
Din volumul "Ardere" (Poeme de vorbe si linii) a poetului Grigore Golubeanu membru al Cenaclului literar "Aurel Stroe" infiintat la Centrul cultural cu acelasi nume din Busteni. Poezii ca niste aripi de suflet.
Toamnă
| Toamnă rătăcită prin ramuri |
| Dezbracă copacul de taină. |
| Ruginite, sibilice frunze |
| Purtate de vânt, |
| În dans sălbatic |
| Se-aștern fertil pe pământ. |
| Pe care din ele mi-e scrisă ursita?! |
| Doar timpul cu timpu-o va cerne cu sita... |
