luni, 21 ianuarie 2013

Mahomed


Decarii - Mahomed

 #Numãrul 8 - Mahomed; Se naste în 570 d.Hr. cu handicapul de a fi orfan de tatã. La 6 ani îsi pierde si mama. Rudele sale însã îl introduc în ucenicia de negustor. La 25 de ani o ia de sotie pe Kadija - o vãduvã bogatã si mult mai în vârstã - care îi oferã un viitor sigur. La 40 de ani, în timp ce medita la tensiunile intertribale din Mecca, primeste vizita unei fiinte nepãmântene, care-l proclamã "rasul Allah"- mesagerul lui Dumnezeu. De atunci primeste frecvent revelatii, solii pãstrate în memorie, arareori scrise, care - dupã moartea lui - vor fi reconstituite în Coran. Vãrul sotiei sale, un crestin, îl ajutã sã le interpreteze în lumina bibliei. La 49 de ani îi moare sotia. Fiind în general respins la început de contemporani, are câteva tentative de sinucidere, dar acelasi personaj mistic îl întoarce din drum. La 52 de ani aflã de un complot de asasinare a lui si scapã în ultima clipã fugind la Yatrib cu 70 de suporteri. Aici i se consolideazã treptat autoritatea, de la un rol de arbitru pânã la unul de conducãtor indiscutabil al "orasului profetului" (Medina al Nabi).




 Împotriva prigonitorilor sãi meccani, Mahomed începe o campanie de jefuire sistematicã si din ce în ce mai drasticã a caravanelor lor. Prin puterea sabiei el epureazã Medina de oponenti, reuseste sã se impunã înaintea mecanilor si, în cele din urmã, la 60 de ani recâstigã Mecca de partea sa. Idolii sunt înlãturati cu exceptia pietrei de bazalt negru adãpostitã în Kaaba, care devine centrul cultului lor.
 Între timp din motive de expansiune si de primat, rupe prietenia si cu fostii lui prieteni, crestinii. Otrãvit de vãduva unui evreu ucis în Khaibar, Mahomed moare la 62 de ani, fãrã sã numeascã un succesor. Aceasta va fi pricina schismei dintre suniti si siiti. Mahomed n-a pretins niciodatã cã ar fi fãcut minuni sau cã ar fi divin, ci doar cã e profet si rasul Allah.



El n-a înviat. Pentru cã s-a inspirat din Biblie, Mahomed l-a respectat pe Iisus ca profet, nu si ca Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia este privitã ca o carte sfântã (Ingil). Pe lângã însusiri pozitive - curaj, generozitate, carismã, bunãtate fatã de copii - a dat pe fatã cruzime si perfidie politicã. În 629 ca sã-si corecteze imaginea în urma unui esec în negocierea cu mecanii, Mahomed îi atacã fãrã motiv pe evreii din oaza Khaibar, în timpul culesului curmalelor. Superior numeric îi constrânge sã predea fortul. pe bãrbati îi decapiteazã cu exceptia unuia pe care-l tortureazã, ca sã afle ascunzãtoarea comorilor lor. Pe femei si copii îi vinde ca sclavi. La fel nimicise cu doi ani în urmã si clanul iudeilor din oaza Koraizah. Ca sã-si scuze faptele, Mahomed prezintã o poruncã a lui Allah (Coran 9:73): "O, profetule, luptã-te cu necredinciosii si fi aspru cu ei".



 Mahomed a avut unsprezece neveste. În Coran el legalizeazã poligamia (4:3):"Ia-ti neveste dupã cum vrei, douã sau trei, sau patru, dar dacã te temi cã nu le vei putea trata cu dreptate, atunci ia-ti doar una". Pentru femeile nesupuse, Mahomed prescrie bãtaie (Coran 4:34):"...admonesteazã-le, izgonestele în culcusul lor si bate-le." Atunci când una dintre sotii, Sauda, a îmbâtrânit, Mahomed hotãrâ sã divorteze de ea si s-o izgoneascã. Sauda însã obtine neizgonirea în schimbul oferirii privilegiului ei ca nevastã celei mai tineri dintre sotii. Din cuvintele sale reiese cã ar fi fost misogin: "Mi-a fost arãtat focul iadului si am vãzut cã majoritatea celor din iad sunt femei". Faptul cã, dupã moartea lui Mahomed, au trebuit cca 20 de ani ca sã se scrie Coranul a permis includerea în carte a unor legende ca: înãltarea lui Mahomed la cer din Ierusalim...(dupã pilda lui Iisus); declararea infailibilitãtii profetului si pretentia cã este unicul mijlocitor eficient al oamenilor în Ziua Judecãtii.

@ extras din Galileeanul de Lucian Cristescu - pagina 23 @