vineri, 23 noiembrie 2012

Buda

Decarii - Buda

# Numarul 5- Buda; se pare cã a trãit între 563 si 483 si a fost contemporan cu Confucius si Lao-Tze. Nãscut într-o familie regalã, Gautama intrã în lume ca un dumnezeu: la nastere, natura îl salutã cu semne neobisnuite. Pomii înfloresc înafara sezonului lor, parfumuri suave se simt peste tot...



Familia sa îl protejeazã de orice semn al mizeriei vietii. La 16 ani se cãsãtoreste si are un fiu. La 30 de ani, când aflã din întâmplare cã pe pãmânt existã nefericire, bãtrânete si moarte, printul îsi pãrãseste subit nevasta si copilul ca sã se realizeze prin yoga. Încearcã ucenicii pe lângã diversi maestri, dar fãrã succes. Aproape de exasperare dupã sase ani zadarnici de pranayama, ajunge sã descopere singur calea spre Nirvana, spre Liberare... De bucurie danseazã patru zile si patru nopti fara oprire, în jurul unui copãcel! Proclamatia lui aminteste de cea a lui Cassius Clay:
"Eu sunt cel mai mare! Nimeni nu este ca mine! Am dobândit toatã cunostinta! Sunt cel mai înalt învãtãtor, singurul atotstiutor absolut!".
Dupã ce câstigã câtiva adepti, pentru "calea sa de mijloc", ajunge sã-si extindã popularitatea pâna acolo încât un rege împreunã cu 120.000 de brahmini i se prosternã si devin instantaneu ucenicii lui.



Cât priveste zeii si întrebãrile filosofice despre începutul lumii si sensul vietii, Buda n-are decât dispret si ignorare:
 "Nu-i treaba noastrã! Grija noastrã este nimicirea totalã a plãcerilor si dorintei de a trãi, ignorarea lumii din afarã, fapt prin care omul se mântuieste singur!".
Calea pentru a curma acest lant al dorintelor împleteste opt reguli de control de sine. Si totusi Buda moare în urma ghiftuirii cu orez si carne de porc.
  În tot ce-a învãtat, Buda n-a pretins cã este divin, ci doar un om care, prin iluminare, ajunge la starea de Nirvana.Ulterior la peste un secol de la moartea lui, urmasii lui Buda brodeazã legende copilãresti: Odatã, un sarpe miraculos a aruncat foc împotriva lui. Atunci, Buda însusi s-a transformat într-o flacãrã si a mistuit sarpele vrãjit...
  • extras din Galileeanul de Lucian Cristescu- pagina 21